Principală » 2013 » Decembrie » 18 » Aventurile lui Coadă Dalbă
9:41 PM
Aventurile lui Coadă Dalbă

AVENTURILE  LUI  COADĂ-DALBĂ

 

NINSOAREA

 

A nins ieri, a nins afară –

Purceluşul Coadă-Dalbă

Văzând marea zare albă

A sărit ca într-o baltă.

 

Dar vai! ce dezămăgire

Când în loc de murdărie

Zăpada mai tare l-a pătat

Făcându-l proaspăt şi curat.

 

Indignat de curăţime

Plecă după murdărime

La găinuşe în coteţ

( Unde e mereu ospăţ ).

 

Găinuşa Cotcodac şi cocoşul Cucurigu

Ştiau bine ce e frigul

Şi i-au spus mai cu sfială:

-Iarna porcul nu se spală.

 

Trist a plecat înapoi

-Dar ce mă fac fără noroi?

Însă ajungând acasă

Aşezându-l întâi la masă,

Mama l-a dus apoi în cadă

Unde glodul îl aşteaptă.

 

Cât eşti încă o străină

Şi ca găina din alt neam vii

Nu ai cum unei familii

Tradiţiile să-i ştii.

 

Nu e bine măi copii

Ce-au spus străinii să reţii

De bine cu siguranţă

Doar părinţii te învaţă.

 

LA PIAŢĂ

 

Este dis-de-dimineaţă.

Coadă-Dalbă dus la piaţă

Aşteaptă un cumpărător.

 

După multă aşteptare

Când totul se scălda în Soare

Vine-un domn la moş Ion:

 

-Bună Ziua! ,,Ziua Bună”

-Cât  e porcul din căruţă

Poate mai ieftin îl laşi?

 

Moşul bine s-a uitat,

S-a chitit, a cugetat

„-Nu vând ai mei copilaşi.

 

Las’ s-alerge prin ogradă

Să zburde cât e ziua-ntreagă

Că încă sunt mici.

 

Ce fel de inimă se zbate

În pieptul celui care poate

Desparte pruncii de Mămici?

 

LA VETERINAR

 

Ne-ascultând de a sa Mamă

A stat cam prea mult afară

Şi uite că s-a pomenit

A doua zi că a răcit.

 

Ce să-i faci? Stăpânu-n grabă

La luat pe Coadă-Dalbă

Şi-nvelindu-l în ştergar

La dus la veterinar.

 

Speriat de ustensile

Coadă-Dalb-a dat de ştire

Că-i de acord cu orice intervenţii

Numai nu, doar nu injecţii.

 

Medicul l-a auzit,

Sub mustaţă a zâmbit

Şi prescriindu-i nişte pastile

I-a spus celui plin de ştire:

-Apă caldă în goger,

Mai mult să stai cuminţel;

Şi dacă vrei să scapi de boală

Să asculţi de a ta Mamă.

 

ŞCOALA

 

,,Mare pacoste e şcoala

De-ar veni o dată vara”

Zicea-n a doua zi Dălbuţă

Vecinei sale – Găinuţă.

 

Să ştiţi copii, nu-i o greşeală

Dălbuţă este Coadă-Dalbă,

Şi ca şi orişice părinte –

E-o dezmierdare de cuvinte.

 

Dar să revenim la al nostru amic

Să vedem ce a păţit.

 

Era Dălbuţu foc şi pară

Cum se poate ca la şcoală

Nu poate-n noroi să doarmă

Şi nici jucării să aibă!?

 

A doua zi, din nou la şcoală

A-ntâlnit o domnişoară,

Îââ!, mă scuzaţi! nu domnişoară

Ci o puică năzdrăvană.

 

S-au aşezat în prima bancă

El şi puica încălţată,

Împărţind două mere

Şi tartinele cu miere.

 

Pupăza-învăţătoare

A scos de sub aripioare

Nişte beţişoare colorate

Să-i înveţe a socoate.

 

Puica cea blondă – Puicuţă

Şi cu al nostru Dălbuţă

Erau plini de fericire

Că se joacă-n socotire.

 

Le-a plăcut noua jucărie

Văzând că-i mare şmecherie

Şi cum sâmbăta se scoală

Dălbuţă ar mai vrea la şcoală.

 

AJUTORUL

 

Câinele Grivei de Treabă

Îngroapă oasele-n ogradă -

E-un fel de ascunzătoare,

Pentru dulcea sa mâncare.

 

Dălbuşor într-o dimineaţă

Cât Mama era la piaţă

A decis să o ajute –

Şi cât nu-i – să râme-n curte.

 

Râmând cum e moda la purcei

A dat de osul lui Grivei

Şi gândind că-i o ciupearcă

S-a dus acasă, să-l împartă.

 

Cum l-a văzut cu osu-n grabă

La şi luat Mama la sfadă

Noroc că de Treabă acel Grivei

Taman trecea pe lângă ei.

 

-De ce-l cerţi mătuşă Scofadă?

A vrut s-ajute prin ogradă,

Iar ajutorul nu se pedepseşte

Chiar dacă şi mai greşeşte.

 

VISUL

 

După fiecare ploaie

Când stropii odihnesc în floare

Pe cerul răsărit din nou

Se ridic-un curcubeu.

 

Tot aşa într-o amiază

Ieşind Dălbuţă din casă

Văzându-l pe cer în culoare

A vrut până la el să zboare.

 

Dar vai, ce dezămăgire –

Fiecare bine ştie –

Cum porcul aripi nu are

Şi nici nu poate să zboare.

 

Văzându-i chinurile multe

A hotărât să îl ajute

Să zboare până la cer –

Un vesel, sprinten porumbel.

 

Cine priveşte în ogradă

Liber poate-n ea să vadă

Cum porumbelul râmă

În ocol,

Iar Dălbuţă-nvaţă –

De aviator.

 

FRĂŢIORUL

 

Într-o zi caldă de vară

Anunţat fu Coadă-Dalbă

Că un frate o să aibă.

...***...***...***...***

Iarăşi iarnă, iarăşi iarnă,

Iar zăpadă, iar zăpadă,

Iarăşi ger şi Coadă-Dalbă –

 

Este puţin supărat

Că frăţiorul anunţat

Este prea mult protejat.

 

Nici încă nu s-a născut,

Dar toţi se bucură aşa de mult

Însă el nici nu-i văzut.

 

Iată că într-un sfârşit

Aproape către asfinţit

Frăţiorul s-a ivit.

 

Văzându-l şi supărare,

Tristeţe şi indignare,

Coadă-Dalbă nu mai are.

 

-Am atâtea să-i arăt:

Alergatul prin omăt,

Jocurile în grădină,

 

Al râmatului manier

Treuca mare din goger –

Numai vara iar să vină!!!

 

ANUL PORCULUI

 

Fiecare an cu ştire

Are şi o denumire

Şi uite-aşa s-a întâmplat

Că anul porcului s-a dat.

 

Auzind Dălbuţă vestea

I-a venit un gând pe limbă

,,Dacă Mama supărată

Pe porcul ce-a venit îl schimbă.”

 

Că motiv de supărare

Chiar mai ieri maicei i-a dat

Când ne-ascultînd-o

Prea mult în curte a râmat.

 

Şi-l dor dinţii nevoie mare

Şi supără nasul rău de tot

Şi-a promis că nu se joacă

Mai mult niciodată-n glod.

 

Dar ieri după ploaie

Promisiunea şi-a încălcat,

Iar acum stă şi regretă,

Dar ce-i strâmb nu-i de-ndreptat.

 

-Mamă, spuse printre lacrimi;

-Ştiu că supărată eşti,

Dar te rog ultima oară,

Te rog să nu mă părăseşti!

 

-Ah copile, nu te las!

Ce m-aş face fără tine?

Şi apoi – dimineţile

Răsar în lume pentru tine.

 

Astăzi ca şi multe dăţi

Afară iarăşi a plouat,

Dar Dălbuţă ştiind povaţa

În casă, la călduţ, a stat.

 

               SFÂȘIT

Vizualizări: 134 | Adăugat de: Vlad | Rating: 5.0/1
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: