Principală » 2014 » Septembrie » 13 » Jurnal de vară
0:14 AM
Jurnal de vară

FRUNZA

 

... Și apoi o briz-adâncă

O desprinse. La pământ

Coborî încet, smerită

Pe unde firave de vânt.

 

Căzu trist, mai nevăzută,

Sub o talpă de străin –

Dusă prin noroi și piatră

Se oprise într-un spin.

 

Apoi vântul… Ninsoarea –

Lumina i-au troienit.

În căderea-i se prea poate

Cândva, și eu, să fi

             t

                 r

             ă

                 i

                     t.

 

 

***

 

Prin ochiul toamnei cade iarna,

Vara toamnă o să fie;

Frunza își deschide rana,

Trece-n vară primăvara…

Și altă viață-n loc învie.

 

Același râu și-aceeași vâslă,

Ger de veacuri, altă gheață;

Vâslaș pe val fără vârstă

Lângă el – moartea co vârșă

Stă-ntre apă și-ntre viață.

 

Aude de ei primăvara

Verzi verile îi mai gândesc

Și îi simte numai toamna –

După ce-și deschide rana,

Când gerurile, de sus, lovesc.

 

 

ODA FRUMUSEȚII

 

Dintre vrăji în drumul vieții

Cred doar în vraja dimineții…

Coborând din cer lumină

Sparge zidul sur al ceții

Revărsând o lume largă

Pe sufletul ‘nalt de poet.

În ochii mei tăcut răsună

Prima Od-a Frumuseții –

Notele cu aripi zboară

Ca-n tablouri cu Veneții:

Ba în cârduri, ba în stoluri

Copiind căderea feței.

 

Uite! - Oda terminată

Demnă de toți cântăreții –

Așezată lângă tine

Zăpăcește călăreții:

Cavaleri, voinici și prinți

Purtați de valul tinereții

Duc turniruri întregi

Pentr-atenția crăiesei.

Țara lor chiar și la vrăji

Rămâne a punctualității,

Însă Timpul – veșnic rege

A uitat legea cetății

Și competiția se-ntinde

Cât în casă țin pereții.

 

Noi ieșim tiptil afară

Și lăsăm toți călăreții

Să câștige mâna prințesei –

Mâna Odei Frumuseții.

 

 

MOTIV HAIDUCESC

(Am, E... – reprezintă acordurile (notele) pentru chitară)

 

Am                      E

Când haiducu-n ziua mare

Am                      Em/5+

Prin poiană-și face loc –

Am            E

Frunza e fără suflare

Am   Em/5+       E    Am

Și   tot codrul stă în loc;

Am          E

Soarele ca în amiază

Am                    E

Crește-n zare-nfloritor,

Am                   E

Vântul vine, se așează

Am            C          E

Pe suflet cu foc și dor.

 

Când vrăjmașul prin poiană

Trece în strai boieresc –

Frunzele sună din goarnă

Și copacii se-mbulzesc;

Soarele în nori se lasă,

Vântul vine cu furtuni,

Iarba se ascute-n coasă

Și-adevărul în minciuni.

 

Am                             E

Când mândruța-n codrul verde

Am        Em/5+   E

Alergă pășind pe vânt

Am                      E

Soarele-n ochi i se vede

Am     Em/5+  E

Soare este    și-al ei gând.

Iar poteca-i luminoasă

Un izvor în capăt are -

Acolo vin să bea apă

B  A(no5)   B  E(no3) B/Am

Și haiduc și boier   mare.

 

CÂNTEC ANTITRUFIE

 

C#m   F#m  C#m   F#m  C#m/5+  C#m/5+

 

E6(no5)              G#

Unde e vântul e fericirea,

E6(no5)              G#

Unde e vântul suntem și noi,

E6(no5)              G#

Unde e vântul trăiește iubirea,

E6(no5)              G#

Unde e vântul suntem și noi.

 

Nu căuta o altă viață,

Nu căuta să scapi de nevoi,

Nu căuta a ta dimineață,

Nu căuta să scapi de nevoi.

 

Odată vine viața și trece,

Odată clipa se lasă-n aripi...

Moartea venită stă pe vecie,

Iar clipa odată se lasă-n aripi.

 

Sunt multe primejdii în zbor,

Ce te izbesc ca fulgul de munte –

Sunt multe primejdii în zbor...

 

Căzut jos fii învingător!

Căzut jos fii învingător!

Spuneți: Sunt, deci – înainte...

Căzut jos fii invingător.

 

Curajul nostru ca vulturul zboară,

Curajul nostru trece prin foc,

Curajul nostru și moartea doboară,

Curajul nostru trece prin foc.

 

Învingătorul știe căderea,

Învingătoru-i nemuritor,

Luptând cu lege dreaptă

Chiar și înfrânt e învingător.

 

Deci, la o parte trufia –

Spre a stâncii ghiare în zbor!

Deci, la o parte trufia –

Învață să fii învingător.

Învață să fii învingător.

Învață să fii în-vin-gă-tor.

 

LEGENDĂ CU DORUL-DOR

 

E                          Am

La șold lucind cuțitul

E                               Dm

Și la brâu purtând pistol,

Am                       Em/5+ 

Înfruntând cu pieptul vântul –

E                     Am

Tânăr trece Dorul-Dor.

 

Unde pune el piciorul

Albastre răsar izvoare

Și sclipește lung fiorul

Înzestrat cu-aripi de Soare.

 

Izvor în izvor se varsă

Urmând pasul haiducesc

Și lovind trupul de piatră

Relele-n potop sfârșesc.

 

Către dimineață sfinții

Privind, din cer, au văzut

Cum se odihnea voinicul

Între Nistru și-ntre Prut.

 

E          Am       E        Am

Dorul-Dor... Dorul-Dor –

Am     Em/5+     E

Prin timpuri pribeag ecou

Dorul-Dor... Dorul-Dor –

Prin timpuri pribeag erou.

 

-Dorul-Dor... Dorul-Dor...

-Dorul-Dor... Dorul-Dor...

 

BALADA CURAJULUI

 

Roșu, verde, negru –

Câmp de bătălie:

Prin frunza de cedru

Picură furie;

Din cer cade ploaia

Frunzele le spală,

Dar la tulpină ura

Se varsă-n râu de smoală.

Atunci ploia fierbinte

Aduce vijelie,

Dar albia curată

Se umple cu trufie.

 

Rupând dușmană carnea

Un șoim străin cu glasul,

Sub frunzele de cedru

Văzu răpus viteazul:

Lângă izvor întins

Cu capu-nnălțător –

Roșu sub cămasă

Avea nu sânge – dor.

Cu sabia în teacă

Și ochii către ape –

El fu omorât

Nu-n luptă – pe la spate.

Întreabă atunci vulturul

Vântul călător:

-Tu, ce-ai fost mereu

În pieptul său fior...

Cine s-ancumetat

Plin de trufie

Și viața i-a luat

Cu-atâta mișelie?!

Zise vântul răcoros

Cu lacrimi de mânie:

-Este Vodă cel Fricos

Adus pentru domnie;

El s-ancumetat

Plin de trufie

Și viața i-a luat

Cu neagră mișelie.

 

Roșu, verde, negru –

Câmp de bătălie:

Prin frunza de cedru

Picură furie;

Din cer cade ploaia

Frunzele le spală,

Dar ura la tulpină

Curge-n râu de smoală.

A sânge nou miroase

Pe câmpul zguduit,

Învârt roiuri de viespi

Și lupi se-aud vuind,

Dar cât nu erau de flămânzi

Nici unul nu l-a mâncat

Pe Vodă cel Fricos

De vultur sfâșiat.

 

ROBOȚII

 

La ce bun să facem roboți? –

Ne transformăm singuri în ei.

Celor, ce nu le place să gândească,

Fiindu-le cel mai ușor.

Se scoală dimineața

Și pornesc automatul:

Mănâncă, respectă igiena,

Trag un pui de somn,

Se scoală, mănâncă,

Muncesc ca în mină

La vreun „party” – (noțiune postmodernistă),

Vin, mănâncă, se culcă,

Dorm când dorm,

Dorm când se trezesc,

Se trezesc când mănâncă,

Mănâncă adormind.

 

Totul e bine,

Dar mâncarea se epuizează (iar chestie postmodernistă)

Și aici toți devin romantici,

Adică privesc stelele.

 

Problema foamei oferă trei variante de răspuns:

1)munca   2)furtul     3)gânduri bizare de genul –

Da...

Totuși roboții sunt indispensabili.

 

Dar, cum să discuți cu ei?!

Cum să le spui ce-ți macină sufletul?

Poate că necesari sunt nu roboții, ci „prieten-oții”?

Poate nu noul, ci noul cu valori?

Poate, că timpul nostru mai are nevoie de timp?

(E tânăr și sângele îi saltă în vene).

Deci să fim înțelepți și să așteptăm timpul;

Și până roboții vor fi capabili a ne înțelege –

Să le shimbăm denumirea.

Doar Dumnezeu la crearea lumii nu era

Manager IT.

Cu toate astea a creat omul și nu „rob-omul”.

Michelangelo elibera îngerul din piatră

Ca însuși să devină mai liber.

 

Roboții vor putea simți,

Vor putea avea sentimente

Și vor fi prietenii noștri.

Noi însă îi vom ajuta și nu vom fi ei.

..............................................................................

„A fi sau a nu fi? Iată întrebarea”.

Căci omul murind nu dispare, ci se transformă.

 

Soluția veacului nostru este gândul, cu aripi de porumbel.

 

 

8 METODE DE A ÎNVĂȚA

 

O poți face singur,

Izbind cu dalta

În muntele cunoașterii

Până se termină toți bolovanii lui Sisif.

 

Poți lăsa totul în seama copiilor...

Să te veselești, ghiftuiești, ospătezi,

Sperând că ei vor atinge în clar de lună

Cele 7 valuri ale cunoașterii, poate chiar opt.

 

Poți s-o faci cu bani, pentru bani și pe gratis...

Cunoștințele care nu-ți aduc venit sunt pasiuni.

Ele oferă fericire și atenția celor din jur, dar și rost.

Mai poți învăța din manuale și din viață. Ideal e din ambele.

 

Poți învăța pentru avere și pentru plăcere.

Averea poate aduce plăcere, iar cunoștințele

obținute din plăcere, adică pasiunile

se întâmplă să aducă bogății.

Dar fii atent – învățând cu unul din

aceste scopuri te poți lua la goană după iepuri virtuali.

Iar întâmplarea, de multe ori, are ultimul cuvânt.

 

Pentru fete poți învăța ori

pentru băieți, dacă ești fată,

Dar nu uita că în primul rând ești tu.

Tu, care decizi ce cauți:

comoară a cunoștințelor ori aventură

de nonvalori.

 

Și încă ceva –

Toate cele spuse mai înnainte

Nu se adună nici pentru o povață,

Dacă, mai întâi de toate, ca pe o carte

Nu te deschizi pe sine.

Vizualizări: 107 | Adăugat de: Vlad | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: