0:14 AM Jurnal de vară |
FRUNZA
... Și apoi o briz-adâncă O desprinse. La pământ Coborî încet, smerită Pe unde firave de vânt.
Căzu trist, mai nevăzută, Sub o talpă de străin – Dusă prin noroi și piatră Se oprise într-un spin.
Apoi vântul… Ninsoarea – Lumina i-au troienit. În căderea-i se prea poate Cândva, și eu, să fi t r ă i t.
***
Prin ochiul toamnei cade iarna, Vara toamnă o să fie; Frunza își deschide rana, Trece-n vară primăvara… Și altă viață-n loc învie.
Același râu și-aceeași vâslă, Ger de veacuri, altă gheață; Vâslaș pe val fără vârstă Lângă el – moartea co vârșă Stă-ntre apă și-ntre viață.
Aude de ei primăvara Verzi verile îi mai gândesc Și îi simte numai toamna – După ce-și deschide rana, Când gerurile, de sus, lovesc.
ODA FRUMUSEȚII
Dintre vrăji în drumul vieții Cred doar în vraja dimineții… Coborând din cer lumină Sparge zidul sur al ceții Revărsând o lume largă Pe sufletul ‘nalt de poet. În ochii mei tăcut răsună Prima Od-a Frumuseții – Notele cu aripi zboară Ca-n tablouri cu Veneții: Ba în cârduri, ba în stoluri Copiind căderea feței.
Uite! - Oda terminată Demnă de toți cântăreții – Așezată lângă tine Zăpăcește călăreții: Cavaleri, voinici și prinți Purtați de valul tinereții Duc turniruri întregi Pentr-atenția crăiesei. Țara lor chiar și la vrăji Rămâne a punctualității, Însă Timpul – veșnic rege A uitat legea cetății Și competiția se-ntinde Cât în casă țin pereții.
Noi ieșim tiptil afară Și lăsăm toți călăreții Să câștige mâna prințesei – Mâna Odei Frumuseții.
MOTIV HAIDUCESC (Am, E... – reprezintă acordurile (notele) pentru chitară)
Am E Când haiducu-n ziua mare Am Em/5+ Prin poiană-și face loc – Am E Frunza e fără suflare Am Em/5+ E Am Și tot codrul stă în loc; Am E Soarele ca în amiază Am E Crește-n zare-nfloritor, Am E Vântul vine, se așează Am C E Pe suflet cu foc și dor.
Când vrăjmașul prin poiană Trece în strai boieresc – Frunzele sună din goarnă Și copacii se-mbulzesc; Soarele în nori se lasă, Vântul vine cu furtuni, Iarba se ascute-n coasă Și-adevărul în minciuni.
Am E Când mândruța-n codrul verde Am Em/5+ E Alergă pășind pe vânt Am E Soarele-n ochi i se vede Am Em/5+ E Soare este și-al ei gând. Iar poteca-i luminoasă Un izvor în capăt are - Acolo vin să bea apă B A(no5) B E(no3) B/Am Și haiduc și boier mare.
CÂNTEC ANTITRUFIE
C#m F#m C#m F#m C#m/5+ C#m/5+
E6(no5) G# Unde e vântul e fericirea, E6(no5) G# Unde e vântul suntem și noi, E6(no5) G# Unde e vântul trăiește iubirea, E6(no5) G# Unde e vântul suntem și noi.
Nu căuta o altă viață, Nu căuta să scapi de nevoi, Nu căuta a ta dimineață, Nu căuta să scapi de nevoi.
Odată vine viața și trece, Odată clipa se lasă-n aripi... Moartea venită stă pe vecie, Iar clipa odată se lasă-n aripi.
Sunt multe primejdii în zbor, Ce te izbesc ca fulgul de munte – Sunt multe primejdii în zbor...
Căzut jos fii învingător! Căzut jos fii învingător! Spuneți: Sunt, deci – înainte... Căzut jos fii invingător.
Curajul nostru ca vulturul zboară, Curajul nostru trece prin foc, Curajul nostru și moartea doboară, Curajul nostru trece prin foc.
Învingătorul știe căderea, Învingătoru-i nemuritor, Luptând cu lege dreaptă Chiar și înfrânt e învingător.
Deci, la o parte trufia – Spre a stâncii ghiare în zbor! Deci, la o parte trufia – Învață să fii învingător. Învață să fii învingător. Învață să fii în-vin-gă-tor.
LEGENDĂ CU DORUL-DOR
E Am La șold lucind cuțitul E Dm Și la brâu purtând pistol, Am Em/5+ Înfruntând cu pieptul vântul – E Am Tânăr trece Dorul-Dor.
Unde pune el piciorul Albastre răsar izvoare Și sclipește lung fiorul Înzestrat cu-aripi de Soare.
Izvor în izvor se varsă Urmând pasul haiducesc Și lovind trupul de piatră Relele-n potop sfârșesc.
Către dimineață sfinții Privind, din cer, au văzut Cum se odihnea voinicul Între Nistru și-ntre Prut.
E Am E Am Dorul-Dor... Dorul-Dor – Am Em/5+ E Prin timpuri pribeag ecou Dorul-Dor... Dorul-Dor – Prin timpuri pribeag erou.
-Dorul-Dor... Dorul-Dor... -Dorul-Dor... Dorul-Dor...
BALADA CURAJULUI
Roșu, verde, negru – Câmp de bătălie: Prin frunza de cedru Picură furie; Din cer cade ploaia Frunzele le spală, Dar la tulpină ura Se varsă-n râu de smoală. Atunci ploia fierbinte Aduce vijelie, Dar albia curată Se umple cu trufie.
Rupând dușmană carnea Un șoim străin cu glasul, Sub frunzele de cedru Văzu răpus viteazul: Lângă izvor întins Cu capu-nnălțător – Roșu sub cămasă Avea nu sânge – dor. Cu sabia în teacă Și ochii către ape – El fu omorât Nu-n luptă – pe la spate. Întreabă atunci vulturul Vântul călător: -Tu, ce-ai fost mereu În pieptul său fior... Cine s-ancumetat Plin de trufie Și viața i-a luat Cu-atâta mișelie?! Zise vântul răcoros Cu lacrimi de mânie: -Este Vodă cel Fricos Adus pentru domnie; El s-ancumetat Plin de trufie Și viața i-a luat Cu neagră mișelie.
Roșu, verde, negru – Câmp de bătălie: Prin frunza de cedru Picură furie; Din cer cade ploaia Frunzele le spală, Dar ura la tulpină Curge-n râu de smoală. A sânge nou miroase Pe câmpul zguduit, Învârt roiuri de viespi Și lupi se-aud vuind, Dar cât nu erau de flămânzi Nici unul nu l-a mâncat Pe Vodă cel Fricos De vultur sfâșiat.
ROBOȚII
La ce bun să facem roboți? – Ne transformăm singuri în ei. Celor, ce nu le place să gândească, Fiindu-le cel mai ușor. Se scoală dimineața Și pornesc automatul: Mănâncă, respectă igiena, Trag un pui de somn, Se scoală, mănâncă, Muncesc ca în mină La vreun „party” – (noțiune postmodernistă), Vin, mănâncă, se culcă, Dorm când dorm, Dorm când se trezesc, Se trezesc când mănâncă, Mănâncă adormind.
Totul e bine, Dar mâncarea se epuizează (iar chestie postmodernistă) Și aici toți devin romantici, Adică privesc stelele.
Problema foamei oferă trei variante de răspuns: 1)munca 2)furtul 3)gânduri bizare de genul – Da... Totuși roboții sunt indispensabili.
Dar, cum să discuți cu ei?! Cum să le spui ce-ți macină sufletul? Poate că necesari sunt nu roboții, ci „prieten-oții”? Poate nu noul, ci noul cu valori? Poate, că timpul nostru mai are nevoie de timp? (E tânăr și sângele îi saltă în vene). Deci să fim înțelepți și să așteptăm timpul; Și până roboții vor fi capabili a ne înțelege – Să le shimbăm denumirea. Doar Dumnezeu la crearea lumii nu era Manager IT. Cu toate astea a creat omul și nu „rob-omul”. Michelangelo elibera îngerul din piatră Ca însuși să devină mai liber.
Roboții vor putea simți, Vor putea avea sentimente Și vor fi prietenii noștri. Noi însă îi vom ajuta și nu vom fi ei. .............................................................................. „A fi sau a nu fi? Iată întrebarea”. Căci omul murind nu dispare, ci se transformă.
Soluția veacului nostru este gândul, cu aripi de porumbel.
8 METODE DE A ÎNVĂȚA
O poți face singur, Izbind cu dalta În muntele cunoașterii Până se termină toți bolovanii lui Sisif.
Poți lăsa totul în seama copiilor... Să te veselești, ghiftuiești, ospătezi, Sperând că ei vor atinge în clar de lună Cele 7 valuri ale cunoașterii, poate chiar opt.
Poți s-o faci cu bani, pentru bani și pe gratis... Cunoștințele care nu-ți aduc venit sunt pasiuni. Ele oferă fericire și atenția celor din jur, dar și rost. Mai poți învăța din manuale și din viață. Ideal e din ambele.
Poți învăța pentru avere și pentru plăcere. Averea poate aduce plăcere, iar cunoștințele obținute din plăcere, adică pasiunile se întâmplă să aducă bogății. Dar fii atent – învățând cu unul din aceste scopuri te poți lua la goană după iepuri virtuali. Iar întâmplarea, de multe ori, are ultimul cuvânt.
Pentru fete poți învăța ori pentru băieți, dacă ești fată, Dar nu uita că în primul rând ești tu. Tu, care decizi ce cauți: comoară a cunoștințelor ori aventură de nonvalori.
Și încă ceva – Toate cele spuse mai înnainte Nu se adună nici pentru o povață, Dacă, mai întâi de toate, ca pe o carte Nu te deschizi pe sine. |
|
|
| Total comentarii : 0 | |