Site-ul meu

Mihai Eminescu – Luceafărul Poeziei Românești

   E destul să aruncăm seara o singură privire spre cer, pentru a ne aminti de Geniul poeziei româneşti – Mihai Eminescu. El a fost, este şi va rămâne Luceafărul Pământesc ce străbate din adânc, revărsând lumină şi căldură.

   Cutreerând meleagul natal, ascultând murmurul pădurilor şi susurul izvorelor cristaline Mihai Eminescu le-a cântat în versurile sale pentru a le face nemuritoare.

   Reînviind trecutul măreţ al poporului, înţelepciunea oamenilor şi dragostea de meleagul natal poetul le-a păstrat peste veacuri, ca noi să ne putem mândri şi azi cu strămoşii noştri.

   Mihai Eminescu este mândria poporului şi literaturii noastre.

   El ne-a dus faima în întreaga lume.

   Mihai Eminescu a fost un talent înnăscut, original şi viguros, afirmat precoce, la 16 ani.

   Dornic de cunoştinţe multilaterale şi temeince a cutreerat toate provinciile româneşti studiind graiurile şi poezia populară. Citea, conspecta, medita asupra celor citite, uneori uitând să ia masa ori să doarmă.

   Scria mult, dar a reuşit să publice puţin în scurta sa viaţă – doar un singur volum.

   Ne-a lăsat în urma sa o moştenire imensă, bogată în cuvinte şi plină de sens.

   Mihai Eminescu a fost probabil o nouă speranţă a neamului, un drum fără primejdii în calea luminii.

   Marele Poet se stinge din viaţă, fiind declarat nebun de oponenţii politici, pentru care era incomod, fiind izolat şi tratat inadecvat. Dar el a reuşit să supravieţuiască peste veacuri, pentru a ne da o lecţie de viaţă.

   Eminescu nu trebuie numai citit, el trebuie înţeles şi simţit. Înţelegîndu-i gândurile, sentimentele, trăirile, pătrunzând în adâncul poeziei eminesciene putem descoperi adevăruri mari care să ne facă mult timp să medităm.

   Remarcându-se printr-o intelegenţă extraordinară şi o memorie imensă Eminescu a ridicat poezia la rang de capodoperă, redată printr-un fond de dei, prin folosirea unei limbi române impecabile, care desluşea cele mai importante valori din literatura naţională şi cea universală.

   Contopindu-Se cu pământul, cerul și iarba Eminescu a rămas nemuritor.

 

 

Textul de mai sus l-am scris prin clasa a VIII-a. Acum am auzit întâmplător niște versiuni ale tinerilor precum că Eminescu ar fi un poet ca și toți ceilalți. Pentru mine această afirmație sună foarte dureros, motivul ei fiind poezia din continuare.

 

Cine-a îndrăznit la mine pe masă

Să pună cartea lui Eminescu sub alte cărți?!

E precum steagurile s-ar pune

La poalele unei cetăți.

 

Acolo, la temelie de ani mai aproape...

Căci anii de-asupra noastră plutesc

Cu rânduri de tei și câmpuri nitrale

Inimile noastre spre ceruri privesc.

 

Nu-s singur, mai este lume

Care văd uitarea acestei nedreptăți,

Dar oare poți să urci spre Soare

Când îți dărâmi propriii pereți?

 

Cine-a îndrăznit la mine pe masă

Să pună cartea lui Eminescu sub alte cărți?!

E precum steagurile s-ar pune

La poalele unei cetăți.

 

Dar și de-acolo, din temelia

Rămase-i fără steaguri cetăți

O ține dreaptă, înfiptă-n nemurire

De parcă Olimpul s-ar ține pe cărți.

 

De parcă zeii ar trăi la poale.

 

 

CÂNTEC LA CHITARĂ ( C, Em, C7M(no5), E, Am, A(no3) reprezintă acordurile la chitară )

C

Uite pe ceruri

Uite o stea

Em

S-a stins –

C7M( no 5 )/ E

Îmi era dorința;

Am

Stelele

E

De veacuri știm

Am

Ne sunt...

E

Ne sunt ființa.

 

Am               E

Eu o dorință stelei i-am pus

Am               E

Steaua a căzut în zăpadă

Am

Și cu lumina

E

La tine s-a dus

Am

Pe urma

E

Lăsată pe stradă.

 

Refren:

Am

Lucește o stea –

E         Am

O stea arzătoare

E        Am

Și pe urma ta

E            Am

Se așterne Soare.

E                Am

Se așterne noaptea

E               Am

Se aștern nămeții,

E            Am

Dar vin peste toate –

E            Am

Zorii dimineții.

 

Am(no3) Am      Am(no3) Am     Am(no3) Am      Am(no3) Am

 

 

Am        E

În drum nu-i ușor

Am                      E

Când noapte-ai adâncă

Am           E

Și plină de fiori

Am       E

Crește ca o stâncă;

Am           E

Dar și de vreodată

Am           E

Să cad mai era

Am

De sus

E

Preacurată

Am

Mă salva

E

O Stea.

 

Refren:

Am

Lucește o stea –

             E

O stea arzătoare

Am       E

Și pe urma ta

Am          E

Se așterne Soare.

Am               E

Se așterne noaptea

Am             E

Se aștern nămeții,

Am             E

Dar vin peste toate –

Am            E

Zorii dimineții.

Am(no3) Am      Am(no3) Am     Am(no3) Am      Am(no3) Am

 

 

În speranță crede –

Speranța nu-i vis

Cel fără nădejde

Din prima-i învins.

Și chiar dacă steaua

Nu o văd mereu

Am un drum în viață....

Este drumul meu.

 

Refren:

Lucește o stea -

O stea arzătoare

Și pe urma ta                                  Bis ( refrenul )

Se așterne Soare.

Se așterne noaptea

Se aștern nămeții,

Dar vin peste toate –

Zorii dimineții.

Am(no3) Am      Am(no3) Am     Am(no3) Am      Am(no3) Am    Em