9:37 PM Versuri de iarnă |
Călărețul de fulgi A nins ieri, ninge și azi Printre munți și brazi Tu călăreț de fulgi Zilele le scazi Mânând caii de spumă Spre-a bolții talaz Cu aripi de gheață Și neauă pe obraz, Brâu de stele, Aurore pe grumaz Aduci fulgi, troiene Ca niște cumularzi Prin albul calm al iernii, Case și zăplaz.
Zurgălăii de Crăciun Iar pe plaiul meu bălai Ninge pufos și mășcat Fulgii toți – vesel alai Rânduri, rânduri cad și cad.
Alb i-acoperișul casei, Alb e hornul, alb e tot, Albe gene au și brazii În al fulgilor potop.
S-a oprit puțin ninsoarea Cu flori dalbe de magiun Și se-aud în depărtare Zurgălăii de Crăciun.
Iarna Ierni geroase pe la noi Nu se întâlnesc prea des, Dar când vin cu vânt, ninsori – Lumea e plină de ghes.
Totuși sunt ca în povești Cu fulgi mășcați și moi Și-i fantastic să privești Zăpada albă de la noi.
Ziu-antreagă strălucește Ca un câmp de diamant Și-acel ce la ea privește Vede-un Ocean viu colorat.
Avem babe de omăt Și omuleți care le fac, Avem de toate la noi în sat, Până și ierni, care ne plac.
Vin sărbătorile de Crăciun Pe zăpadă lucesc florile Din amiază în ajun – Vin sărbătorile, Vin sărbătorile, Vin sărbătorile de Crăciun.
Cad mai vesel ninsorile Pe tărâmul de săpun - Vin sărbătorile, vin sărbătorile, Vin sărbătorile de Crăciun.
Aleargă la vale săniile, Iar copiii astfel spun: ,,Vin sărbătorile, vin sărbătorile, Vin sărbătorile de Crăciun!’’
De la Polul Nord în coace Pe reni vine moșul bun Căci vin sărbătorile, vin sărbătorile, Vin sărbătorile de Crăciun.
Alte zile Fulgii țes o pânză moale De la pământ pân’ la cer -Mamă, se poate Să urc pe-un fulg și eu nițel?
-Urcă numai să ai grijă Să te-ntorci la prânz acasă Că nu te hrănește iarna Cât nu ar fi de frumoasă.
-Dar se poate să plec Peste mări și Oceane În Țara Iernii de Argint Unde cresc mereu bomboane?
-Pleacă numai să te-ntorci Până dorul încolțește- Alte zile-s, păsări vin Și cine le primește?
Era aseară ca o pată Luna galben colorată Era aseară ca o pată În suflet vestea un fel de rece Afară timp dornic să plece.
N-am mai văzut niciodată Regina așa ciudată Ca un strop de lumină Căzut pe bolta nesenină.
Noaptea a trecut îndată Am uitat biata pată, Dar când m-am sculat – afară Parcă a căzut o iarnă.
Povestea O poveste strămoșească Asemeni unei guri de rai E-nstare răul să zidească Chiar și-n oamenii cei mari.
Curgând pe strunele câmpiei Și în codru ca pe-o liră În a sa veche povestire Ea tot binele îngână.
De o seamă cu copilul – Tot atunci și ea se naște Și trăiește, și-l alină Și vis coșmarele îi face.
Aflat în grija ei blajină Unde-n lume mereu e-un Soare Copilul mic, de vârstă mică E totuși cumva și mare.
Și după ce din cărți coboară Cu toții devin mai cuminți Căci un glas povestea are – Glasul dulce de părinți.
Regele naturii Bradul – regele naturii Pe mantie poartă povară A zăpezii care cade Din ceruri fără măsură.
Și de stă drept Nu e nimica, Dar se-ntâmplă și așa Că zăpada cade, vine Și n-are unde se-ndoia.
Răpus de grijile omătului În iarnă stă bradul cufundat Gândind că-n țări cu zăpezi multe Greu e să fii împărat. |
|
|
| Total comentarii : 0 | |