Principală » 2013 » Decembrie » 18 » Versuri de iarnă
9:37 PM
Versuri de iarnă
Călărețul de fulgi

A nins ieri, ninge și azi

Printre munți și brazi

Tu călăreț de fulgi

Zilele le scazi

Mânând caii de spumă

Spre-a bolții talaz

Cu aripi de gheață

Și neauă pe obraz,

Brâu de stele,

Aurore pe grumaz

Aduci fulgi, troiene

Ca niște cumularzi

Prin albul calm al iernii,

Case și zăplaz.

 

Zurgălăii de Crăciun

Iar pe plaiul meu bălai

Ninge pufos și mășcat

Fulgii toți – vesel alai

Rânduri, rânduri cad și cad.

 

Alb i-acoperișul casei,

Alb e hornul, alb e tot,

Albe gene au și brazii

În al fulgilor potop.

 

S-a oprit puțin ninsoarea

Cu flori dalbe de magiun

Și se-aud în depărtare

Zurgălăii de Crăciun.

 

Iarna

Ierni geroase pe la noi

Nu se întâlnesc prea des,

Dar când vin cu vânt, ninsori –

Lumea e plină de ghes.

 

Totuși sunt ca în povești

Cu fulgi mășcați și moi

Și-i fantastic să privești

Zăpada albă de la noi.

 

Ziu-antreagă strălucește

Ca un câmp de diamant

Și-acel ce la ea privește

Vede-un Ocean viu colorat.

 

Avem babe de omăt

Și omuleți care le fac,

Avem de toate la noi în sat,

Până și ierni, care ne plac.

 

Vin sărbătorile de Crăciun

Pe zăpadă lucesc florile

Din amiază în ajun –

Vin sărbătorile,

Vin sărbătorile,

Vin sărbătorile de Crăciun.

 

Cad mai vesel ninsorile

Pe tărâmul de săpun -

Vin sărbătorile, vin sărbătorile,

Vin sărbătorile de Crăciun.

 

Aleargă la vale săniile,

Iar copiii astfel spun:

,,Vin sărbătorile, vin sărbătorile,

Vin sărbătorile de Crăciun!’’

 

De la Polul Nord în coace

Pe reni vine moșul bun

Căci vin sărbătorile, vin sărbătorile,

Vin sărbătorile de Crăciun.

 

Alte zile

Fulgii țes o pânză moale

De la pământ pân’ la cer

-Mamă, se poate

Să urc pe-un fulg și eu nițel?

 

-Urcă numai să ai grijă

Să te-ntorci la prânz acasă

Că nu te hrănește iarna

Cât nu ar fi de frumoasă.

 

-Dar se poate să plec

Peste mări și Oceane

În Țara Iernii de Argint

Unde cresc mereu bomboane?

 

-Pleacă numai să te-ntorci

Până dorul încolțește-

Alte zile-s, păsări vin

Și cine le primește?

 

Era aseară ca o pată

Luna galben colorată

Era aseară ca o pată

În suflet vestea un fel de rece

Afară timp dornic să plece.

 

N-am mai văzut niciodată

Regina așa ciudată

Ca un strop de lumină

Căzut pe bolta nesenină.

 

Noaptea a trecut îndată

Am uitat biata pată,

Dar când m-am sculat – afară

Parcă a căzut o iarnă.

 

Povestea

O poveste strămoșească

Asemeni unei guri de rai

E-nstare răul să zidească

Chiar și-n oamenii cei mari.

 

Curgând pe strunele câmpiei

Și în codru ca pe-o liră

În a sa veche povestire

Ea tot binele îngână.

 

De o seamă cu copilul –

Tot atunci și ea se naște

Și trăiește, și-l alină

Și vis coșmarele îi face.

 

Aflat în grija ei blajină

Unde-n lume mereu e-un Soare

Copilul mic, de vârstă mică

E totuși cumva și mare.

 

Și după ce din cărți coboară

Cu toții devin mai cuminți

Căci un glas povestea are –

Glasul dulce de părinți.

 

Regele naturii

Bradul – regele naturii

Pe mantie poartă povară

A zăpezii care cade

Din ceruri fără măsură.

 

Și de stă drept

Nu e nimica,

Dar se-ntâmplă și așa

Că zăpada cade, vine

Și n-are unde se-ndoia.

 

Răpus de grijile omătului

În iarnă stă bradul cufundat

Gândind că-n țări cu zăpezi multe

Greu e să fii împărat.

Vizualizări: 148 | Adăugat de: Vlad | Rating: 0.0/0
Total comentarii : 0
Prenume *:
Email *:
Cod *: